Viata in Germania!

Buna dragi prieteni!Nu stiu daca ma viziteaza cineva,dar va salut oricum.In sfarsit mi-am regasit putin optimismul pierdut de foarte mult timp.Nu stiu daca vi s-a intamplat si voua altor romani care ca si in cazul meu si-au refacut viata in afara gliei natale,ca aceasta nesiguranta si teama sa va copleseasca continuu.Nu ma intelegeti gresit, nu e teama de necunoscut pentru ca sunt de aproape cinci ani aici si la inceput nu era asa de intensa dar cu timpul a devenit suparator sa vezi cum dintr-o persoana puternica si surazatoare,optimista convinsa devii un iepure.Si nu stiu de ce,nu poate fii vorba de situatia materiala sau de familie deoarece toate merg bine,am invatat limba,si asta intr-un timp destul de scurt.Deci ceea ce vreau sa spun e ca in sufletul meu e ca o gheara care strange si-mi da aceasta senzatie.Ma gandesc ca aprofundand mentalitatea acestui popor si vazand cat de usor cedeaza in fata greutatilor,adica isi pun streangul de gat la propriu,mi-e teama sa nu devin si eu ca ei.Poate e aerul,vremea care e f.schimbatoare,frig si umezeala la un loc.Nu stiu sincer,dar un lucru e sigur nu voi da inapoi.Incet,incet revin la normal si asta s-a intamplat reluandu-mi rugaciunile si incercand sa nu judec ci sa ajut.Daca vi s-a intamplat si voua cum ati reusit sa treceti peste?