Viata in Germania!

Buna dragi prieteni!Nu stiu daca ma viziteaza cineva,dar va salut oricum.In sfarsit mi-am regasit putin optimismul pierdut de foarte mult timp.Nu stiu daca vi s-a intamplat si voua altor romani care ca si in cazul meu si-au refacut viata in afara gliei natale,ca aceasta nesiguranta si teama sa va copleseasca continuu.Nu ma intelegeti gresit, nu e teama de necunoscut pentru ca sunt de aproape cinci ani aici si la inceput nu era asa de intensa dar cu timpul a devenit suparator sa vezi cum dintr-o persoana puternica si surazatoare,optimista convinsa devii un iepure.Si nu stiu de ce,nu poate fii vorba de situatia materiala sau de familie deoarece toate merg bine,am invatat limba,si asta intr-un timp destul de scurt.Deci ceea ce vreau sa spun e ca in sufletul meu e ca o gheara care strange si-mi da aceasta senzatie.Ma gandesc ca aprofundand mentalitatea acestui popor si vazand cat de usor cedeaza in fata greutatilor,adica isi pun streangul de gat la propriu,mi-e teama sa nu devin si eu ca ei.Poate e aerul,vremea care e f.schimbatoare,frig si umezeala la un loc.Nu stiu sincer,dar un lucru e sigur nu voi da inapoi.Incet,incet revin la normal si asta s-a intamplat reluandu-mi rugaciunile si incercand sa nu judec ci sa ajut.Daca vi s-a intamplat si voua cum ati reusit sa treceti peste?

Ianuarie cenusiu!

Am revenit dupa o lunga pauza,impusa de lipsa timpului liber.Intrucat acasa nu am acces la internet il am doar la salon trebuie sa am o zi cand clientii nu ne asalteaza ca sa scriu si sa ma mai documentez.Imi este mai usor sa intru pe blogurile voastre si sa ma relaxez cu ce ati mai gatit sau alte noutati cotidiene.Ieri de ex.l-am descoperit pe Cristi(papabun).Ah,ce placere m-am delectat un pic cu barfele din Romania.Imi lipseau!Si mai ales m-am pus la curent cu ce restaurante au mai aparut prin Bucuresti.Eu am lucrat in gastronomie ca ajutor sezonier aici in Germania,cate 3luni pe an,in Romania eram coafeza.Cam greu de gasit un sef care sa-ti accepte aceste plecari si veniri m-am trezit ca nu aveam munca ceea ce m-a facut sa caut in Bucuresti un restaurant care ar fii avut nevoie de cunostintele mele.Am gasit in centrul Bucurestiului la Piata Universitatii,un local cu stil la fatada ca in bucatarie era jale.Am rezistat o zi mai mult nu.Nu ca fac eu fite,dar mi-am dat seama ca mentalitatea sefului era gresita nu a angajatilor.D-aia il cred pe Cristi cand povesteste,stiu cum e in spatele cortinei!!!Ianuarie aici in Germania nu e prea grozav,acum ploua,dar navigand mai uit cat de departe sunt de casa.Va pup