sâmbătă, 23 mai 2009

Viata in Germania!

Buna dragi prieteni!Nu stiu daca ma viziteaza cineva,dar va salut oricum.In sfarsit mi-am regasit putin optimismul pierdut de foarte mult timp.Nu stiu daca vi s-a intamplat si voua altor romani care ca si in cazul meu si-au refacut viata in afara gliei natale,ca aceasta nesiguranta si teama sa va copleseasca continuu.Nu ma intelegeti gresit, nu e teama de necunoscut pentru ca sunt de aproape cinci ani aici si la inceput nu era asa de intensa dar cu timpul a devenit suparator sa vezi cum dintr-o persoana puternica si surazatoare,optimista convinsa devii un iepure.Si nu stiu de ce,nu poate fii vorba de situatia materiala sau de familie deoarece toate merg bine,am invatat limba,si asta intr-un timp destul de scurt.Deci ceea ce vreau sa spun e ca in sufletul meu e ca o gheara care strange si-mi da aceasta senzatie.Ma gandesc ca aprofundand mentalitatea acestui popor si vazand cat de usor cedeaza in fata greutatilor,adica isi pun streangul de gat la propriu,mi-e teama sa nu devin si eu ca ei.Poate e aerul,vremea care e f.schimbatoare,frig si umezeala la un loc.Nu stiu sincer,dar un lucru e sigur nu voi da inapoi.Incet,incet revin la normal si asta s-a intamplat reluandu-mi rugaciunile si incercand sa nu judec ci sa ajut.Daca vi s-a intamplat si voua cum ati reusit sa treceti peste?

2 comentarii:

anajannine spunea...

buna daniela, ma numesc ana maria si sunt din cluj si ma regasesc foarte mult in cuvintele tale...de la varsta de 18 ani am plecat spre spania neavand posibilitati materiale pt am continua studiile si, acolo am stat 5 ani de zile aproape 6 , in fiecare zi cand ma trezeam plangeam dupa pacea,linistea si fericirea care o aveam alaturi de ai mei...in 2006 m-am intors acasa definitv sau asa speram e, atunci mi-am cunoscut sotul de care m-am indragostit la prima vedere si ne-am si casatorit, el pe atunci lucra la roma in italia si cum sotia isi urmeaza sotul am pornit in octombrie 2006 spre roma...nu m-am putut acomoda de loc nu mi-a placut iti spun sincer daca nu era sotul meu nu stateam 2 min. si pana la uramama stat si acolo 2 anisori.. acum sunt in cluj la noi ACASA pot sa spun usurata aici ma simt mult mai bine, mi sa luat si acea ceata de pe ochii, nelinistea, suferinta si dorul de casa...eu doar asa am trecut peste peste toate venind din nou ACASA...e mai greu cei drept dar merita...te imbratisez....

danezza spunea...

Draga Anajannine sunt f.surprinsa ca strigatul meu n-a ramas fara ecou.Si mai ales ma bucur ca am fost inteleasa la modul bun nu cel de vaicareala,asa cum de obicei se intampla.intre timp m-am documentat mult pe net citesc,intreb si incet mi-am revenit.azi am inceput sa fac si un pic de sport cu o tipa cu care ma inteleg bine.daca vrei sa-mi mai scrii m-ar bucura.daneza1967@yahoo.de te pup am clienta acum,trebuie s-o usuc la par


Persoane interesate